Cum sa recunosti un moldovean in transportul public in strainatate: sta asezat tacut pe un scaun (niciodata insirat pe 2 scaune ca multi reprezentanti ai altor natii), vorbeste in soapta daca are un insotitor, are geanta sau punga (mai ales pungile) puse binisor langa el, nu trantite una ici si una colo, are ghiozdanul curat, pe brate sau in spate si niciodata aruncat pe jos si calcat in picioare ( de cate ori imi vine sa-l intreb pe cate un adolescent european de ce naiba nu l-a invatat nimeni sa nu tranteasca ghiozdanele pe jos si sa aiba grija de ele pentru ca risc de multe ori sa-mi rup gatul, sau mai ales s-o intreb pe mam'sa daca nu i se face greata cand il vede asa jegos prin ungherile casei - majoritatea sunt intr-atit de murdare si patate incat ti-e scarba sa te uiti la ele, dap' sa le mai pui in spate), are mereu umbrela inchisa si pusa frumusel langa el (nu ma pot obisnui nici dupa 3 ani sa le vad peste tot pe jos, fara a intelege cui apartin).
Are, de cele mai multe ori, privirea oarecum sfioasa, pentru ca el, care provine dintr-un satuc mic si nestiut de nimeni, nu poate sa se simta in largul lui aici, in una din acele tari super dezvoltate. Ar trebui sa stie, insa, ca umilinta lui si invatamintele de acasa sunt de nepretuit.
